Stop „reclamelor” la sinucidere

Cum scriem despre moartea unui om? Ce fel de detalii oferim? Ce amănunte lăsăm voit pe dinafară? Subiectul în sine este delicat. Când avem de-a face și cu o sinucidere, lucrurile devin de-a dreptul „interesante”. Iar dacă protagonistul/a este o vedetă, succesul știrii este garantat. Moartea Mădălinei Manole, transformată în telenovelă de prost gust, este unul din exemplele arhicunoscute, pe plan național. Pe plan internațional, am avut, din păcate, un alt exemplu celebru de sinucidere, tratat de această dată cu mai mult profesionalism. Este vorba, bineînțeles, de cazul actorului american Robin Williams. Ei bine, dacă subiectul aduce trafic, nici oamenii de rând (maturi sau copii) nu sunt iertați cu una cu două când își pun capăt zilelor, jurnaliștii ieșind la interval cu tot felul de detalii „picante”. Un text despre cum se face „reclamă la sinucidere” puteți citi aici.

Pentru a evita această „reclamă” mai mult sau mai puțin voită, un ONG din Cluj dorește să pună capăt goanei după senzațional când vine vorba de sinucideri și să îi determine pe jurnaliști să scrie despre aceste subiecte cu mai multă decență, fără a oferi prea multe detalii despre modul în care s-au petrecut lucrurile. Alianța Română de Prevenire a Suicidului (ARPS) va publica în prima parte a anului viitor un ghid de bune practici privind reflectarea în mass-media a actelor suicidare, primul de acest gen din România. Lucrarea este coordonată de profesorul Doina Cosman*, iar conținutul acestuia va face obiectul unor dezbateri organizate împreună cu asociații ale jurnaliștilor.

Ghidul ar urma să cuprindă recomandări pentru jurnaliști de presă scrisă sau din audio-vizual atunci când redactează sau montează o știre referitoare la un caz de sinucidere. Documentul ar urma să arate care sunt exprimările potrivite și corecte, dar și ce nu este recomandat să se spună în materialul jurnalistic. Una dintre cele mai puternice recomandări ale specialiștilor este aceea de a nu se descrie sau prezenta foarte amănunțit circumstanțele evenimentului suicidar, deoarece aceste poate împinge către gestul extrem și alte persoane care încă nu s-au hotărât asupra modalității prin care se gândesc să își pună capăt vieții.

Inițiativa este lăudabilă, dar ne întrebăm câți jurnaliști vor ține cont de acest ghid în crâncena luptă a exclusivităților, a traficului și mai ales a orgoliilor.

*Doina Cosman este profesor universitar de psihiatrie și sănătate mintală, șef al Disciplinei de Psihologie Clinică a Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și șef al Clinicii Psihiatrie III a Spitalului Județean de Urgență Cluj. De asemenea, este cea care a pus bazele Alianței Antisuicid Cluj, pe care o și conduce sau a Centrului Antidrog Cluj, dar este și membru al Alianței Române de Prevenție a Sinuciderii.

Tags: